Prinde-ți un zâmbet în buzunarul cămășii -cea cu dungi de-o porți mai rar- și lasă-l să-nghețe acolo până când mă-mbrac cu ea. Iar eu o să-mi strecor degetele-n căușul mâinii tale, până iarna viitoare; că așa ne numărăm noi împreună, ne începem iarna asta și apoi ne mai așternem niște ierni.